Ați folosit până acum vreun pizza tracker? Dacă da, atunci știți cât de utilă poate fi o astfel de aplicație. Dacă nu, înseamnă că veți deveni dependenți de ea.
La urma urmei, la ce ne poate ajuta o aplicație care urmărește pas cu pas stadiul comenzii voastre? Nu tot acolo ajunge? La ușă, apoi în stomac? Eeeeee, asta e deja altă poveste. Și dacă tot am început așa, de ce nu vă delectați cu câteva povești cu și despre aplicația noastră?
Povești urbane cu Domino’s Pizza Tracker în rol principal
1. Ana, ședința cea lungă și șeful cel rău
A fost odată și-dată (cam luna trecută), o PR-iță care lucra într-un turn înalt. Iar în fiecare zi de joi, pe la ora 12, șeful cel rău închidea tot departamentul într-o ședință lungă. Și cum nimeni nu avea voie să iasă, nimeni nu mânca de prânz. Până într-o zi, când Ana a descoperit Domino’s Pizza Tracker, o aplicație care îi spune exact în ce stadiu se află comanda.
Așa că Ana l-a convins pe șeful cel rău că nimeni nu se poate concentra pe stomacul gol și că se sacrifică ea să aducă pizza de la Domino’s, pentru că se mișcă cel mai repede. Dar Ana, care folosea aplicația, dădea comanda, o urmărea pe telefon și avea grijă să se întoarcă la birou dintr-o relaxantă plimbare fix atunci când ajungea băiatul cu livrarea.
Și a scăpat Ana de multe ședințe lungi (vreo trei). Apoi a aflat și șeful cel rău de pizza tracker, a început să dea el comenzi și să le urmărească pe aplicație.
Și nimeni nu a mai lipsit de la nici o ședință.
Morala: Toată lumea află de Domino’s Pizza Tracker până la urmă.
2. George și vecina bătrână
George era un tip de treabă ce domnea peste un regat de două camere în Tineretului. Iar regina bătrână a regatului vecin îl știa de băiat bun și apela la el mereu. Mai ales când abia se întorcea de la serviciu. Și deși era foarte obosit, George era băiat prea bun să o refuze. Așa că bătrâna se instala mereu la el la ușă cu câte o rugăminte: să-i schimbe un bec, să-i bată un cui, să urce ceva pe un dulap. George visa doar la o seară liniștită acasă.
Într-o zi, George se gândi să dea comandă la Domino’s Pizza și să-i spună vecinei că nu o poate ajuta, pentru că așteaptă o comandă. Așa avu George parte de seara lui liniștită. Până a doua zi, când vecina se prezentă la ușa lui, cu un ciocan, o rugăminte și cu aplicația Domino’s Pizza Tracker. Femeia i-a explicat că așa va ști exact când trebuie să se întoarcă acasă. Oricum avea și ea de văzut un film și nu putea să stea pe capul ei toată seara!
Morala: TOATĂ lumea poate folosi Domino’s Pizza Tracker.
3. Mara și treburile prin casă
Mara locuia singură. Mă rog, avea un cățel. Altfel, locuia singură. Și îi plăcea așa. Cel mai mult și mai mult, Marei îi plăcea să aibă totul frumos, curat, ordonat și aranjat la fix. Adică să vină acasă de la serviciu, să termine toată treaba, să facă un duș, apoi să se bage confortabil la un film, cu o pizza caldă în mâini. Dar treaba nu se termina niciodată la timp, pizza ajungea mereu în timpul dușului, iar cățelul trebuia plimbat imediat după ce ajungea pizza. Așa că Mara își mânca mereu pizza rece. Bună, dar rece. Și fără să fi făcut totul așa cum ar fi vrut.
Până când, într-o zi, Mara a descoperit Domino’s Pizza Tracker. Așa că a început să își aranjeze cât mai bine treburile prin casă, să facă dușul la timp și să primească pizza fix atunci când filmul era pregătit. Și a reușit Mara să aibă vreo două seri perfecte. Până când a început cățelul să se ceară afară în timpul cinei. Pentru că el nu primise notă informativă de schimbare de program.
Morala: Câinii nu știu de Domino’s Pizza Tracker. Și încă nu s-a inventat tracker pentru când vor să fie scoși la plimbare. Putem încerca, dar noi ne pricepem mai bine la pizza.
No Comments