Browsing Tag

fun

Infinipizza – adevărul despre pasiunea pentru pizza… care nu se termină niciodată

infinipizza

Studiile sociologice au demonstrat că pizza este un element important în viețile comunităților moderne. Stabilirea relației dintre homo sapiens pizzans și obiectul pasiunii lui a fost o muncă obositoare, dar cercetările în domeniu au fost concludente. Am reușit astfel, la centrul de cercetări pizzologice, fondat de Domino’s România, să demontăm sau să confirmăm anumite mituri, și să dovedim că infinipizza, conceptul pizzei eterne, stă la baza tuturor lucrurilor.

Observații științifice cu privire la consumul controlat de pizza… sau infinipizza

Mitul „ultimei felii de pizza”

Nu există document care să ateste faptul că undeva, cândva, cineva ar fi mâncat o „ultimă felie de pizza”. Cercetătorii au căutat în zadar această dovadă a faptului că pizza se termină vreodată. În realitate, ce rămâne de la pizza din seara dinainte devine prima felie de pizza pe ziua următoare, creând un nou ciclu de consum. În cazul feliei care se consumă în aceeași zi, aceasta devine „ultima felie de pizza din ziua x”, o subspecie a „ultimei felii de pizza”. Deci… infinipizza!

Mitul „prietenilor/colegilor care nu vor pizza… pentru că sunt la dietă”

Există studii de caz efectuate pe această specie aparte de indivizi. Aceștia se disting în grupurile mari prin comanda de salată făcută la prânz sau în cadrul serilor de prieteni. Chiar dacă li se prezintă argumente rezonabile privind posibilitatea de a-și lua propria pizza, acești indivizi nu renunță la ideea de a comanda „doar o salată”. În realitate, pe principiul cauză și efect, subiecții vor amesteca dezamăgiți în salată, în timp ce atenția le este captată de reacții chimice elementare, precum aerul cald degajat de cocă, ce intră în contact cu mediul din afara cutiei de Domino’s pizza. Inevitabil, vor cere o felie de la un prieten/coleg, o felie de la celălalt, o felie de poftă, o felie pentru drum, o felie în pauză, compunând astfel o pizza din nimic. Deci… infinipizza!

Mitul „situației în care NU se poate mânca pizza”

În cadrul unui amplu program de colaborare, am avut acces la unul dintre telescoapele de la NASA pentru a completa eforturile aduse în cadrul acestui proiect. Rezultatele au fost concludente. NU există situații în care să NU se poată mânca pizza. O analiză mai atentă a arătat că există posibilitatea de a adăuga o pizza tuturor situațiilor sociale. Au fost admise câteva posibile excepții, demontate ulterior. Deci… inifinipizza!

Mitul „pizza ca gustare vs. pizza ca masă”

Cu ajutorul unui focus-grup și al sondajelor de opinie realizate pe un eșantion relevant de consumatori de pizza, am obținut următoarele informații. Pizza se consumă în procente aproape egale în toate din următoarele situații:

  • Mic dejun (când rămâne din seara precedentă)
  • Brunch (când te trezești mai târziu după pizza party din seara precedentă)
  • Gustare între mese sau „second breakfast” (când te trezești ȘI mai târziu după pizza party din seara precedentă)
  • Prânz (când comanzi ca un om responsabil mâncare de prânz)
  • Gustare între mese sau „mai e mult până la cină” (când rămâne de la pranz)
  • Linner (când întârzii prânzul din cauza șefului)
  • Cina (când vrei să ai o seară reușită)
  • Gustare de miezul nopții sau „când încă nu te-ai culcat și ți s-a făcut iar foame” (oricând! Cine te vede?) Q.E.D.

Mitul „formei predestinate”

O pizza este rotundă. Prin urmare, două pizza comandate cu reducere la a doua opțiune, vor fi tot rotunde. Atunci când deschizi cutiile, le pui una lângă alta, aliniate crespunzător, ce constați? Că formează simbolul infinitului. Magie? Nu! Știință!…. și infinipizza!